#Paris II
Când ajungi la Paris după ce toată viața ai visat asta, te strădui ca în două zile să vezi cât alții în zece, și nu e de mirare că a doua zi ne-am trezit cu o durere de picioare și de spate de credeam că nu o să putem merge nicăieri. Cele trei nopți le-am petrecut la o prietenă a soțului, într-un apartament la etajul șase, cu podele de lemn, geamuri din podea până în tavan și aer parizian. Am deschis geamul larg dis de dimineață și razele soarelui ne îndemnau să ne mișcăm mai repede și să ieșim din casă.
Ne-am propus să începem cu The Louvre, muzeul unde s-au filmat zeci de scene din filmele vechi franceze, locul unde se ascunde Mona Lisa și locul unde am avut ocazia să văd pentru prima oară o mumie. Dacă ai până în 25 de ani inclusiv trebuie să știi că intrarea este gratuită, la intrare este un vestiar unde poți să îți lași hainele, geanta și primești gratuit o hartă a muzeului pentru a vedea punctele în care îți dorești să ajungi. În câteva ore am trecut prin Egiptul antic, Grecia antică, Roma antică, am trecut la bijuteriile casei regale și ne-am oprit la frumoasa Mona Lisa.
Ne-am continuat călătoria cu spași mărunți prin Grădina Tuileries spre Place de la Concorde și apoi spre Turnul Eiffel. Pot spune cu mâna pe inimă că a meritat să așteptăm la coada lungă de la bilete deoarece priveliștea de sus este mirifică, te lasă fără cuvinte și nu poți să te oprești din suspinat. Până în vârf ai nevoie de două lifturi și câteva scări. Terasa externă a turnului oferă o panoramă superbă a Parisului, a parcului din fața turnului, a Senei, iar vremea a fost mai mult decât blândă cu noi.
Odată coborâți cu picioarele pe pământ am înconjurat turnul și am urcat la Trocadéro unde o ploaie scurtă de vară ne-a udat până la piele. Să nu credeți că ne-am dat bătuți și am pornit spre casă, per a contrario, am luat-o la pas spre Champ Elysee și spre Arcul de Triumf. Am fost foarte dezamăgită de Champ Elysee și de aglomerația de pe stradă, de mulțimea de cerșetori și haosul din jur, însă odată urcată pe Arcul de Triumf mulțimea și chici-ul au dispărut și farmecul Parisului din anii 90 a revenit.
Seara ne-am luat o sticlă de șampanie și ne-am îndreptat spre turn. Ne-am așezat comozi pe iarbă printre zecile de turiști și localnici, am negociat cu un nigerian câteva amintiri pentru cei dragi și ne-am bucurat de spectacolul de lumini de la 20:00. Amețiți de șampanie și fericiți peste măsură am pornit spre casă cu sufletele pline de aventură și cu fluturi în stomac.
Dacă aveți ocazia să ajungeți vreodată în Paris, chiar și pentru două zile, să vizitați cât de mult puteți, să vă faceți un abonament de zi la metrou și să traversați orașul în lung și lat până tălpile vă ard, să mâncați brânzeturi (noi le-am luat de la supermarket) să beți șampanie în față la turn, să vă umpleți inimile de bucurie și să dansați în ploaie dacă e să plouă.
Dacă aveți ocazia să ajungeți vreodată în Paris, chiar și pentru două zile, să vizitați cât de mult puteți, să vă faceți un abonament de zi la metrou și să traversați orașul în lung și lat până tălpile vă ard, să mâncați brânzeturi (noi le-am luat de la supermarket) să beți șampanie în față la turn, să vă umpleți inimile de bucurie și să dansați în ploaie dacă e să plouă.
