Ciao Milano!
Milano sau come e bello far l`amore... poate gândul vă duce la un articol despre dragoste și locuri romantice însă vă dezamăgesc și vă spun că este un articol de călătorie, un articol despre #Milano și despre plusurile pe care le are un turist pe meleagurile Italiei.
Am găsit bilete de avion foarte ieftine de la Sibiu-Milano Malpensa și ne-am gândit să mai călătorim puțin înainte de intrarea în iarnă. După cum v-am obișnuit deja, doi aventurieri cu rucsacul în spate, ne-am luat zborul dis de dimineață spre căldurosul Milano. Nu ne-a întâmpinat cu căldură ci cu frig, ploaie și un vânt de credeam că suntem în decembrie.
Ne-am cazat la un hotel aproape de centru, am ieșit să mâncăm o pizza și să bem un pahar de prosecco. Apoi, sătui și bine-dispuși am luat-o la pas până în centru, la renumita Catedrală de Milano, recunoscută ca fiind cea mai mare catedrală gotică din lume și sincer vă spun că este extrem de impresionantă chiar și noaptea când se ascunde de ochii privitorilor curioși.
În cele trei zile petrecute în Milano am traversat galeriile Vittorio Emanuele, galerii care găzduiesc branduri celebre dar și branduri accesibile și unde forfota începe dimineața devreme și se sfârșește târziu în noapte când magazinele își închid porțile. Vitrinele magazinelor sunt o adevărată operă de artă, de la designeri care își expun hainele în diverse figuri și figurine până la un copac scos cu tot cu rădăcini și atârnat în tavan în interiorul magazinului, la Milano găsești de toate.
După o cafea și ceva dulce (pur și simplu nu mă pot abține uneori) am pornit spre Castelul Sforza construit de ducele de Milan în secolul al 14-lea. Intrarea dinspre centru se face pe un pod care se ridica la nevoie în caz de război iar ieșirea te poartă într-un parc imens cu rațe sălbatice, turiști gălăgioși și multă înghețată. La ieșirea din zona centrală sau punctul zero al orașului ne-a întâmpinat mândră Poarta Sempione .
După locurile pe care le-am vizitat în trecut nu credeam că mă mai poate surprinde ceva cu adevărat la un oraș însă aveam să mă înșel. Cimitirul Monumental din Milano sau ”muzeul” din cimitir m-a fermecat de când am intrat. Pe fiecare mormânt stau așezați îngeri sau oameni iar din loc în loc sunt construite mici morminte atipice, piramide, clădiri din lemn sau sticlă. E un loc de bifat musai deoarece liniștea din acel loc, copacii înalți, micile cărări printre morminte și statuile o să vă ofere un sentiment de calm unic, cât de ciudat nu ar suna.
În ziua a doua la ora prânzului căutam un restaurant unde să mâncăm ceva bun. Știam sigur că nu mai vroiam pizza și nici paste ci vroiam ceva atipic ce nu am mai încercat niciodată. Uite așa, de la o străduță la alta, doi flămânzi au ajuns in cartierul chinezesc, cunoscut si ca China Town, am intrat într-un local, eram singurii non-chineji, am constatat că nu prea înțelegeam nimic din meniu și că eram singurele persoane din local pentru care până și meniul era o aventură.
Eram puțini șceptici la ce ne comandasem dar când am gustat pentru prima oară din supa lor de porumb cu carne de pui, din fructele de mare și din meduză am fost cu adevărat impresionați. Oamenii aceștia chiar știu să gătească și o fac foarte ieftin, am mâncat de aproximativ 15 euro două persoane supă și fel principal.
Ultima zi am ales să vizităm Acvariul Civic din Milano, cel mai vechi acvariu construit în lume. Aventura noastră la Milano nu putea să se încheie fără ca eu să fac vreo prostie și uite așa, în drum spre aeroport mi-am uitat ochelarii de vedere în tren și am realizat acest lucru când stăteam la rând la îmbarcarea în avion. Tot atunci am primit și o lecție frumoasă de la o pasageră care văzând că sunt nervoasă și încerc să mă iau de bărbat că nu a avut grijă de ochelarii mei (că așa-s femeile la nervi) mi-a spus ”Viața-i scurtă! Dă-i naibii de ochelari și bucură-te de momentele mici.”
